Cand incepe un meci de fotbal?

Dragoste pentru echipe, pasiune pentru antrenori sau jucatori, imnuri cantate cu sufletul, speranta, extaz, culmile Raiului despartite de cateva secunde poate de focurile iadului, fair-play si eleganta uneori. Sunt toate la un loc si sunt pe stadioane.

Scaune rupte, huliganism, cuvinte obscene ce implica mame, surorii, sotii sau fiice, violenta, scandari rasiste. Si de-astea sunt. Si tot pe stadioane.

Ieri. Ora 20.15. Stadionul din Giulesti plin de oameni reuniti de dragostea pentru echipa si pentru fotbal, de dragostea pentru spectacol, de dragoste pentru… fiecare cu ale lui. In stanga mea se aseaza un domn pe la vreo 30 si ceva de ani. Pare linistit, nu se agita prea mult.  Pe umeri il tine pe Razvan, baiatul lui in varsta de 3-4 ani.

Ora aproape de 20.30. Cele doua echipe intra pe stadion pe ritmurile imnului echipei gazde. Rapidistii intra de mana cu niste mogaldete de copii care nici ca mai respira de mandri ce sunt

20.30. Fluierul arbitrului anunta, pe langa startul meciului, furtuna de injurii adresate unor jucatori de catre domnul de-alaturi. 10 minute urla cat il tin plamanii, iar toti cei din jurul sau suntem convinsi ca omul ar putea juca oricand in scenele de inceput ale filmului “Gladiatorul”.

“Razvan, ii vezi pe aia negrii de pe teren? Sunt niste ciori, Razvan, sunt niste tigani. Cand vezi de-astia sa strigi dupa ei. Repeta dupa mine, Razvan. Ciori, ciori! Ai inteles?”

Razvan nu pare un elev foarte bun, asa ca tatal sau se scuza celor din jur: “nu stie inca sa injure, dar se simte ca vrea”. Apoi catre un vecin: “Simti ca te injura, ha?” Omul nu simte nimic, Razvan tace in continuare, tatal insista: “Razvane, striga si tu!”.

Dupa cateva momente, Razvan pare sa incerce sa spuna ceva. Tatal se lumineaza si se “concentreaza” sa asculte unele dintre cele mai neasteptate vorbe care puteau veni din gura fiului sau pe un stadion de fotbal: “Tati, cand incepe meciul?”.