Fac ce fac si ma trezesc impotriva curentului: intr-o vreme in care sunt “la moda” cartile cu o coperta din piele eu ma declar in continuare o mare fana a cartilor clasice, cu coperta aceea din carton.
Inca din copilarie, am fost fascinata de tonele de carti care stau frumos asezate la Km 0 al Bucurestiului. Si fascinatia a ramas o data cu trecerea timpului.
Asa se face ca zilele acestea am profitat de aerul partial primavaratec si am facut o scurta plimbare printre rafturile prafuite de la Universitate.
Mi-a cazut in mana o carte a copilariei mele: Cei trei veseli naparstoci scrisa de Vlad Musatescu.
Am rasfoit-o un pic si m-a facut rapid sa zambesc. Si mi-am spus ca cel mai sanatos este sa o fac parte componenta a bibliotecii mele actuale alaturi de cartile de drept.
Si bine am facut caci am ras in hohote in orele in care am lecturat-o 
Am citit-o rapid si cu o pofta nebuna. Asa cum era si pofta de mancarea a matusii Ralita, personaj de seama al cartii:
“- Asculta, Al, baiatule, ideal ar fi sa trecem apoi la bucatarie… Din motive de emotii, mi s-a facut o foame de-as manca si beton expandat.
- E-n regula! Se face… Si ce ti-ar pofti inima?
- Eah! O nimica toata, sa am doar ce pune in gura… Niste sandvisuri, vreo cinci, cu branza sau cu sunca, si-un pahar de apa…
- Nu crezi ca-i cam mult? Ar fi cazul sa tii si talica putin regim, asa cum fac eu.
- Mda! S-ar putea sa ai dreptate. Atunci adu-mi numai sandvisurile, fara paharul de apa!…”
Nu va dezvalui mai mult.
In amintirea copilariei va las sa descoperiti singuri toate aventurile prin care trec cei trei ostrogoti (Babane, Biba si Babacu), unchiul Al si tanti Ralita.
Si garantat va veti amuza teribil si veti redescoperi copilaria asa cum era ea inainte de aparitia calculatorului.
