Ii aud in fiecare dimineata cand raspund la salutul comandantului cu un puternic “Sa traiti!”.
Apoi ii ascult vrand-nevrand cum repeta toata suita de cantece de parada.
Cand se apropie Ziua Nationala a Frantei, repeta La Marseillaise , cand se apropie vreun eveniment cu simbolistica nationala locala, repeta imnul, cand au un “antrenament” obisnuit, fac “ture” prin curtea unitatii si repeta marsurile.
Cand nu au repetitii, muncesc si in fata unitatii la spatiile verzi. Ca asa e la noi in sistem, soldatul trebuie sa faca de toate, sa se autogospodareasca.
Dupa ce i-am vazut la parada, m-am gandit ca tipii astia nu pierd deloc vremea pe la repetitii. Chiar sunt buni in domeniul lor.
Exista insa in fiecare an un moment aparte in viata Regimentului de Garda si Protocol.
Momentul in care imaginea lor de oameni care detin macar un pic de simt artistic este lovita de proasta inspiratie a unui sef care insista an de an sa orneze fatada cladirii centrale a unitatii exact asa cum se vede in imagine 