Nu, nu am iesit acum din padure. Am avut si inainte mail
Indiferent ca a fost vorba despre un mail pe yahoo sau unul pe gmail, mereu am avut urmatoarea problema: orice combinatie dorita de mine cu “anamaria” sau “ana” si “martin” era luata.
Drept urmare, orice mail personal trebuia sa mai contina si o cifra sau o litera in plus.
Trecand oarecum de la una la alta, ma intreb cate fete sunt care au acelasi nume ca si al meu. Si mai ma intreb daca ele au trecut prin toate experientele mele legate de scrierea prenumelor lor: Anamaria.
Eu si acum sunt intrebata de unde a plecat greseala scrierii prenumelui.
Nu a fost o greseala. Asa a vrut mama mea sa scrie. Legat. Nu au uitat sa puna spatiu sau liniuta dupa Ana iar tatal meu depasise momentul euforiei cand “m-a declarat”
Azi m-am intors putin in timp si mi-am amintit cate explicatii a trebuit sa dau legate de toata aceasta poveste.
In clasa I si in clasa a V-a mi-a fost cerut certificatul de nastere in original
In liceu, au hotarat sa ma creada fara a-mi cere dovezi suplimentare.
Ei bine, daca tot m-am intors eu cu gandul la vremurile copilariei, am hotarat sa schimb “merele” cu “mail-ul” si mi-am facut o noua adresa de e-mail (vezi poza)
Evident, doar pentru prieteni si doar pentru viata mea personala
